Sărbători de iarnă 2017 + o rețetă nouă

M-am obișnuit ca de sărbători să nu stau foarte mult în bucătărie; nu mai mult ca într-o zi obișnuită. Aceasta e o tradiție mai veche a familiei mele, în momentul în care acum vreo 10 ani, mama a pus piciorul în prag zicând că ea nu va mai petrece ajunul Crăciunului în bucătărie făcând 100 de feluri de mâncare. Și de atunci vacanța de iarnă chiar s-a simțit ca o vacanță, ne-am bucurat de mai mult timp calitativ împreună.

Am preluat acest obicei, însă îmi mai place ca atunci când se apropie o ocazie specială să încerc câte o rețetă nouă fiindcă în restul timpului prefer să nu gătesc decât strictul necesar. Mereu mi se spune să nu experimentez înainte de o zi importantă, dar eu mă gândesc că nu are ce să meargă rău atunci când gătești cu vegetale. Orice ar fi, legumele sunt bune și gătite și crude și dacă mâncarea e doar comestibilă, cel puțin știi că e foarte sănătoasă. În ce privește desertul, când știu că am musafiri, fac repede un chec care îmi iese mereu, ca acela să fie desertul de rezervă, în caz că acela pe care îl plănuiesc nu o să iasă pe măsura așteptărilor.

O să trec în revistă câteva lucruri pe care le-am gătit în ultimele zile.

❄ Drob de linte verde și ciuperci după rețeta aceasta; couscous simplu. Recomand această rețetă dacă aveți musafiri pentru că se face destul de simplu. Eu nu aveam tavă specială pentru pâine în care să pun drobul, așa că l-am întins în tava obișnuită de aragaz și cred că s-a copt mai bine așa. În farfurie am pus două felii una peste alta.

❄ Minunatele rulouri cu scorțișoară după rețeta celor de la Vegan Corner. Această rețetă iese întotdeauna; o recomand oricărui începător. Uneori mai adaug nucă mărunțită, dar acum nu am avut așa că le-am lăsat simple, doar cu scorțișoară. Câteva zile mai târziu am repetat preparatul, însă am adăugat un amestec de semințe de floarea soarelui măcinate și niște coajă de lămâie; a fost delicios.

A ieșit destul de mult drob pentru două persoane. A doua zi am mâncat din el cu castraveți murați și pâine plată după o rețetă de la Vegan Corner. I-am făcut un topping de oregano și usturoi tocat. Toată casa a mirosit a usturoi copt, dar cel puțin am ținut la distanță strigoii.

❄ Drob de linte și ciuperci... din nou. De data aceasta l-am băgat într-o chiflă, cu puțin sos de maioneză și usturoi, castraveți murați, salată;

❄ Mai multă salată alături cu: varză kale (eu am folosit crudă, însă în general se recomandă a fi gătită pentru a fi digerată mai ușor), castravete, ardei gras, morcovi dați pe răzătoare, semințe de floarea-soarelui și sos din: tahini, zeamă de lămâie, sirop de arțar, un cățel de usturoi, puțină apă, sare și piper;
❄ Legume la cuptor: morcovi, păstârnac, țelină, sfeclă roșie și un fel de napi (Jerusalem artichoke). Napii aceștia sunt delicioși copți la cuptor fără nimic altceva; o parte se caramelizează un pic și e dulce.

❄ Clătite după rețeta de la Vegan Corner cu niște cremă de alune cumpărată, marca Rapunzel.

Nu am reușit să fac o poză la clasica salată à la russe. De fapt nu am avut inspirație să o decorez așa că am zis că nu merită fotografiată. Dar a fost musai să îl surprind pe prietenul meu întinzând maioneza. La insistențele lui, am făcut maioneză foarte similară ca gust și textură cu cea nonvegană, în loc de rețeta mea de maioneză dietetică, cu semințe de chia. Ce-i drept, cu rețeta aceea nu s-ar fi „glazurat” salata la fel de frumos.

❄ Pastele cu ciuperci sunt printre primele mâncăruri pe care am învățat să le gătesc. La fel și mazărea cu bulion. Ambele întâmplător vegane. Rețetele mi-au fost dictate la telefon de către mama și tata când m-am mutat la cămin și nu aveam habar să gătesc nimic în afară de prăjituri. Ceea ce am îmbunătățit între timp la rețeta aceasta de paste e că am folosit un singur vas de gătit (mai este cineva căruia nu îi place să umple chiuveta cu oale și cratițe?): într-un vas mai mare cu capac (se poate folosi un wok sau o oală obișnuită) am călit ceapă și usturoi, am adăugat ciupercile și după ce s-au înmuiat și ele și au scăzut în volum, am adăugat pastele fără să le gătesc în prealabil și apă cât să le acopere. Le-am lăsat să fiarbă conform timpului indicat pe ambalajul lor. Acestea au absorbit aproape toată apa, după care am adăugat un sos de roșii plus mai multe feluri de condimente și ierburi (busuioc, oregano, sare, piper) și fulgi de drojdie inactivă și am lăsat să mai dea într-un clocot. Mâncarea a fost gata chiar dacă mai a mai rămas ceva sos lichid; acesta s-a închegat până la urmă datorită amidonului din paste. Le-am servit imediat ce le-am făcut poză, cu mai multă drojdie inactivă pe deasupra.

Aceștia sunt napii minunați (Jerusalem artichokes) despre care vorbeam. Noi i-am primit, dar știu că se pot cultiva cam oriunde; are și tatăl meu în grădină. Găsiți mai multe informații despre ei aici. Am vrut să fac o rețetă de sos/cremă, inspirată dintr-o secvență de la Masterchef U.K. în care un concurent a făcut o cremă de napi vegană cu care a impresionat juriul. Din păcate nu am găsit rețeta nicăieri, însă am încercat să o intuiesc, plecând de la o rețetă clasică de cremă („custard”) vegană găsită aleatoriu pe internet și înglobând napii copți despre care am scris mai sus că se caramelizează frumos la cuptor:

M-am gândit că respectivul sos se va asorta cu niște mere coapte. Pentru mere am făcut o umplutură din semințe de floarea-soarelui măcinate, amestecate cu stafide brune, sirop de arțar, zeamă și  coajă de lămâie. Nu am cantități exacte, dar puteți porni de la o cană de semințe și să ajustați restul ingredientelor după gustul dvs. Dacă mai rămâne, nu e nicio problemă; se poate mânca umplutura ca atare; are un gust surprinzător de bun, precum compoziția de la tarta cu brânză. Nu glumesc: aveți acolo o parte dintr-o posibilă tartă raw vegană.

Merele le-am stropit cu zeamă de lămâie să nu oxideze și apoi am presărat niște scorțișoară, după care le-am lăsat la cuptor vreo 30-40 de minute.

Măr copt cu sos de napi

Pentru sos am folosit următoarele ingrediente:

- două căni de lapte de soia;

- 2 linguri cu vârf de amidon;

- o lingură de esență de vanilie;

- coaja de la o lămâie;

- 120 g napi copți;

- sirop de arțar după gust (puteți folosi și alt îndulcitor: curmale, agave, zahăr etc.).

Se amestecă totul la blender și apoi se încălzește într-o cratiță până începe să se îngroașe. E foarte bun, dar nu aș zice că e perfect. Aș vrea pe viitor să încerc să adaug o cantitate un pic mai mare de napi, dar numai partea aceea caramelizată și lipicioasă, ca să văd dacă pot reduce necesitatea folosirii unui alt îndulcitor.

E un desert delicios și sănătos, în orice caz. Și destul de necostisitor. E o combinație interesantă între mărul moale dulce-acrișor, mijlocul crocant și sosul dulceag cu gust subtil de nucă dat de tuberculi.

Sărbătorile s-au cam încheiat, dar eu o să experimentez în continuare și cele mai reușite rezultate le voi posta aici, cât și pe grupul Facebook „Ce mănâncă veganii”, un grup care are deja peste 22.000 de membri și din care sunt bucuroasă și recunoscătoare că fac parte, să mă inspir și, sper eu, să inspir pe alții să facă alegeri mai bune și mai etice în viața de zi cu zi.